PHOTOsEXHIBITION - RAINBOW EYES

                 

• ‘Eroticism is born from the possibility of a movement. It belongs to the kingdom of dreams’ Jean-Francois Somain
  The term eroticism in art has appeared somewhat late, in 1841, in French, but the exploration and the articulation of this extremely intimate space has always fascinated the human nature. In ancient cultures: India, China, Japan, the sexuality is like a prayer, belonging to the philosophies and the religions of the area. This poetic universe of love affair has fascinated and incited in many ways ALL cultures of the Earth. Some were more explicitly expressed, others enveloped in fine veils, in mystery or shyness, affection/love/eroticism is, were and will be explored as long as the human kind will roam the Earth. 
• With the invention of photography, the artist had the joy of exploring eroticism through a new mean, through a formula that will ignite his imagination, turning him into a ‘privileged slave’ of sexuality. Erotic Photography occurs at a time when the world / society, freed from the shackles of religion was already prepared for this new visual medium and for a new approach, even though there were moments of social and moral convulsions. The phenomenon could not be stopped. Erotic Photography took its first breath and it was born!
• What was new and surprising for the photographer as for the the spectators was the fact that in photography the human body represents the reflection of reality and cannot be retouched or hidden, here every image freezes a moment of truth and sometimes it’s better that the truth should not to be known. 
• This was the moment in which the photographer was freed from the rigours of society and of other arts, embracing Erotic Photography in a new, unexplored visual expression. From then until now countless photographers have fallen ‘victim’ of this never-ending explorable territory, leaving behind impressions and expressions that continually reveal and amaze.
• After a photographic journey full of trials and experiences, after making an entrance in the artistic photographic space with the 1+1 Exhibition here is Sooska challenged by and challenging a new subject with an erotic theme. 
• Rainbow Eyes Exhibition confirms that the expression of eroticism in photography has no limits. Experiment/challenge/incitement in a personal conceptual language in which the gesture of the author is highly present, the boundaries of privacy are put to the wall, it is in a nutshell the exhibition that Sooska is proposing this time. 
• I am sure that this exhibition will be a real challenge for each of us, a test of our own limits. 
• visual artist/photographer Oana Pop
• 
  
• The testimonial of a model…
• ‘We all know that women are the fair sex, when you say woman you think of characteristics like gentleness, sensuality, tenderness, mystery. Yes, I said mystery; we women are opening our legs faster than our soul. You have to go a longer way to discover a woman’s soul; in Rainbow Eyes exhibition, Pinto Horse has tried to do this, to combine the eye, which represents the soul, with a women’s most intimate part - the vagina - seen as a symbol for birth and rebirth, novelty, beginning. Lets therefore look at the vagina as a symbol, exactly as the meaning of the photos in the exhibition, photos that express delicately the eroticism and not sexuality, vulgarity. 
• Moreover, the artist's vision goes even further, wishing him to capture the woman exactly as she is, unique. For this reason the exhibition Rainbow Eyes is involving 11 models. Pinto Horse tried and I can say that he succeeded to show the uniqueness of every woman, not through the eyes or their facial features, not body shapes, but by a body part to which access is difficult. I could even go further to say that the eye used for each model reflects a part of their personality, and that because eyes of different sizes and colors were chosen by each model. The chosen eye, says Pinto Horse ‘represents her as a woman, not just the vagina’.
• I liked the idea when I heard it, I was excited even! I could not believe anyone even thought about that and not only thought, but he also had enough courage to implement it.
• Perhaps you are wondering how I agreed to participate as a model. Sometimes I think about it smile hangulatjel
  . I know I saw everything as a challenge, a step outside my comfort zone. It was a touch of madness (call it as you wish), for which I was given an unique opportunity and I was not going to let it slip through my fingers. I was refusing the thought of not experiencing this. I was too curious and I had a lot of questions and waiting for the answer (can I dare so much? Can I push my limits that much? Am I able to allow me this dose of madness?) ‘

- 20 de grade in iunie la Cluj! :-)

foto: Pinto Horse

M-a contactat o studenta-designer vestimentar de la UAD (Universitatea de Arta si Design), sa facem o sedinta foto pt lucrarea de masterat al ei...

Ne-am intalnit de 2-3 ori si am facut planuri...
Tinutele ei sunt crosetate si vroia ceva atmosfera de iarna, frig etc. Trebuie sa mentionez ca suntem in iulie :-) ... si budget-ul nu ne permite o excursie la polul nord :-) ...

Ne-am gandit in diferite locatii... dar pana la urma am ramas sa facem in studio, asa ca eu trebuia sa "rezolv" sa fie destul de frig in Lighthouse Studio. :-)

paranteza:-)  V-am mai povestit ca eu, cand am lucrat in Budapesta, pt revistele Playboy, Elite, Penthouse lucram pe film, mai precis pe diapozitiv. Care este diferenta majoara? Cand lucrezi pe film si apesi pe butonul de declansare a aparatului, atunci se intampla totul! deci ce a iesit din aparat trebuia sa predai la redactie... Azi cum lucram pe digital? "hai lasa... scoatem/punem ulterior in photoshop"... propozitia asta aproape la fiecare sedinta este rostit de cineva... cel putin o data...
Sunt de acord cu postprocesarea! sa nu ma intelegeti gresit :)
dar este o diferenta mare intre "postprocesare" si "photoshop-are". Postprocesarea (in intelesul meu) inseamna corectiile necesare - contrast, culori, sa zicem, si o mica corectie a unor defecte ale pielii... cand deja te bagi sa scoti elemente din cadru sau sa faci modificari majoare, manipulari, pt mine este altceva...  cu toate astea, consider ca trebuie sa ne folosim de tehnica aceasta noua - fiecare dupa gustul lui (rasucit sau nu:-):-)  dar cred ca un fotograf bun trebuie sa fie in stare sa faca multe lucruri/modificari etc din aparat in momentul declansarii!
  
O recomandare: daca puteti sa faceti ceva "modificari" in momentul cand apasati pe butonul de declansare faceti-o!!! un exemplu: exista filtre foarte bune care au efecte pe care, ulterior, cine se pricepe bine, le poate sa faca din Ps. Dar, pt cei care nu doresc sau nu se pricep sa modifice fotografiile ulterior, este recomandat sa le foloseasca! De exemplu un filtru soft care este foarte util la portrete, nuduri sau diferite abordari artistice al unei teme.

Am facut o schema de iluminare care m-am gandit ca se potriveste la aceasta tema. Am folosit ca si lumina principala un blitz de studio de 1000w cu un beauty dish cu grid pe un boom, pe fundal am folosit un blitz de 500w cu un gel albastru, iar din stanga-spate un blitz de 500w cu o umbrela spre model (de la aceasta lumina are un contur foarte subtil la gat din partea stanga.

Deci... stiam ce vreau dar ne-au lipsit accesoriile "profesionale"(diferite spray-uri care sa faca efectul de floare de gheata...exista!) asa ca trebuia sa improvizam la fata locului :-)

Am comandat de la Technic Glass un geam de 120x180cm apoi marginile le-am dat cu pudra de talc si cu un ziar am sters ca sa fie cat mai neregulat. In spatele sticlei statea modelul.
Aceasta sticla a fost "layer"-ul analog :-)


Ulterior, in PS, am ajutat putin acest efect de floare de gheata cu contrast si culori.

Bilutele, sau fulgii de zapada, cum doriti :-) pur si simplu au fost aruncate cu o mare precizie de catre Tea Mot (designer) :-) , dupa cateva incercari a iesit acest cadru :-) ...

Vreaau sa multumesc pt echipa care m-a ajutat in acest proiect, fara ei nu puteam sa realizez aceasta sedinta!

Gabriela Popescu - Make Up
Mihaela Vanca - designer, asistent
Tamás Zoltán - fotograf, asistent
Bethlendi Tamás - fotograf, asistent, making of video (in curand... :-)
Bartha Lóránd - fotograf, asistent

Bloody Princess - Triton Flash test

Asa se pare ca tot nu pot sa "scap" de temele fotografice :-), asta e...
Dar asa cred ca nu pot trece fara sa postezi un asemenea experiment, din care ar putea multi sa invete cate ceva.

Ce s-a intamplat de fapt... Intamplare? NU. Nu cred ca lucrurile se intampla asa, doar din intamplare!
Un bun prieten mi-a povestit despre o locatie faina, despre un castel lasat in paragina dar cat de cat in stare buna, si m-a invitat sa vad si eu, fiindca el a devenit administratorul castelului.

Locatia are un potential infinit daca vine vorba despre sedinte foto!!! e superb! imediat am si facut planul pt. o sedinta foto.
Eu asa procedez ca incerc sa regizez scenariul in cap, pe hartie, ca sa am totul pregatit si cand ajungem la fata locului, doar sa le pun in practica. Asta in general functioneaza perfect fiindca nu la fata locului incep sa ma uit la unghiuri, la setari, la planul de iluminare. Sosim, montam, setam si asa poti sa reduci timpul sedintei foto foarte mult.

Ce stiam, ca nu avem curent prin zona. Deci trebuie proiectat iluminarea cu un sistem mobil care ne ofera o flexibilitate si mobilitate maxima. In acest timp am discutat cu Photosetup despre tabara foto  organizata de noi in Croatia si despre echipamentele necesare pt sedintele foto de acolo. Mi-au propus un produs nou de la Photoflex, blitzul Photoflex Triton Flash de 300W/s care are in kit doua baterii lithium cu dimensiuni faorte mici. Fiindca si la proiectul acesta exact de asa ceva aveam nevoie, ne-am inteles ca am sa-l testez la sedinta asta. Asa am ajuns sa folosesc acest blitz ca lumina principala cu un octobox mic.

o paranteza...

foto: pinto horse

Am avut posibilitatea si onoarea sa ma intalnesc cu Endre Szász /pictor renumit mai ales in strainatate/. Bandi bácsi (Nenea Bandi) cum ii zicea toata lumea, era un geniu! Cand am lucrat la Playboy in Ungaria am fost trimis la el acasa sa fac un fotoreportaj. O zi intreaga am stat cu el si cu sotia lui, m-a fascinat tot ce il inconjura: stilul lui, arta lui, personalitatea unica si, nu in ultimul rand, talentul lui de a picta foarte repede. Asta ce inseamna? In anii '70 el a emigrat in State, unde, in prima zi cand a ajuns, s-a dus la unul dintre cele mai mari Televiziuni si a i-a cerut unui redactor 5 minute...  Avea doar o valiza in care avea vopsele si sasiuri cu panza + cateva haine ce a mai incaput. In 5 minute a facut un tablou in ulei pe baza pt acest redactor. Cei de la televiziune au fost atat de uimiti/fascinati ca imediat i-au oferit o emisiune unde in fiecare saptamana sa picteze live! - inca in ziua aceea a primit 20.000.- de dolari avans...

si unde se leaga fotografia cu Bandi bácsi???
Cand eu am facut fotografiile cu el, l-am intrebat care este secretul lui? cum poate sa picteze atat de repede ca si intr-o emisiune TV poate fi interesant si nu devine plictisitor, ca stim cu totii ca e greu sa tii oamenii legati de TV.
si raspunsul lui este de fapt cheia care eu o folosesc de atunci...

"...Eu am toate cadrele/tablourile deja in cap pana la ultimul detaliu si cand pictez nu ma gandesc! - nu experimentez cu culori, cu unghiuri etc... pur si simplu mana mea ma impiedica sa fac si mai repede!..."

Deci este foarte important sa ai planul facut in cap/hartie pana la ultimul detaliu, dar sunt ocazii exceptionale cand intervine ceva si trebuie sa improvizezi la fata locului, asa s-a intamplat si cu mine de data asta... :-)

foto: Carmen Orasanu

Am avut tot planul facut in cap si cand am ajuns la fata locului si am amenajat spatiul pt sedinta foto, a venit administratorul si a zis "nu vrei sa arunci o privire si la pod?" Cand am vazut podul castelului totul s-a rasturnat peste cap :-)))

Ne-am amenajat in pod. Razele Soarelui care au patruns prin crapaturile tiglelor ne-au dat un decor de o atmosfera unica. Alegerea modelului a fost destul de simplu, am dorit sa fie destul de inalta si sa aiba parul lung, asa ca Alex s-a potrivit perfect pt ce am avut eu in cap. Machiajul trebuia sa se asorteze cu rochia creata de Loredana Novotni, cu cine am mai colaborat in colectia ei denumita: "SACRED", astfel am decis ca machiajul sa fie unul teatral, de culoarea rosie.

foto: Carmen Orasanu

Am un prieten bun, care are un magazin de antichitati si inainte de sedinta l-am vizitat pt ceva accesorii... el fiind expert (Attila Lovasz) in domeniul lui, dupa ce i-am povestit idea mi-a recomandat doua obiecte din care am folosit doar unul, un sfesnic cu trei lumanari. (in idea principala am vrut ca luminarile sa aiba culoarea alba, din "pacate"(de fapt din fericire!:) am uitat luminarile in studio... linga castel nu am gasit doar rosii. Prima data nu stiam cum o sa iasa ... dar cand am vazut in cadru, deja stiam ca a fost o intamplare fericita ca am uitat cele albe acasa... :-) A dat un echilibru fotografiei culoarea rosie a lumanirilor care foarte bine s-au asortat cu rochia.

Alex(modelul) nu are prea multa experienta in modeling, putin m-am temut cum o sa se descurce, dar atitudinea ei si dorinta de a ne ajuta a compensat lipsa ei de experienta. A fost destul de dificil pentru ea sa lucreze in frig, cu zece oameni in jurul ei, dar asa cred ca nici un model profesionist nu se descurca mai bine in conditiile astea, asa ca sunt recunoscator pt ea! Multumesc Alex!

PHOTOFLEX - TritonFlash

Cine ma cunoaste, stie ca eu nu-s fotograful care este fascinat de tehnica, de aparate, de butoane ... :-)
Totusi ... nu pot sa trec fara sa nu va spun cateva cuvinte despre blizul Photoflex Triton Flash fiindca stiu din experienta, multi (si eu) se uita la detalii pe site despre un produs, unde sunt laudate, dar, in realitate, nu intotdeauna este asa.
Am montat blitzul si am setat, am masurat lumina, aici este o data interesanta, care m-a surprins... cu octaboxul lui, de la 2 m, la putere maxima, mi-a dat 8,9 diafragma, adica, mai precis, puteam sa lucrez linistit cu o diafragma de 11. In conditiile din pod am folosit puterea blitzului intre 1/2, 1/32, din cauza asta nici nu pot sa va dau date exacte despre numarul declansarilor. Ce pot sa va spun, in schimb, e  ca in mod sigur, daca nu va ajunge kitul cu doua baterii, atunci nici sa nu va apucati :-))) Consider ca o baterie, cu puterea variata a blitzului, tine sigur intre 300-400 de declansari!!! La aceasta sedinta, cu teste, diferite locatii, setari etc in total am facut in jur de 500 de cadre si am folosit o singura baterie care ar mai tine cu siguranta inca vreo 100-150 de cadre.
Avantajul blitzului mai este ca este extrem de micut si foarte usor de "manevrat" poata sa tina si un assistent in mana chiar si mai mult timp! Ce imi lipsea foarte tare era telecomanda "desteapta" :-) Am reusit sa ma obisnuiesc foarte repede cu comfortul de la Hensel ca poti seta luminile de pe transmiter :-)
Daca va intereseaza acest kit, o sa aveti posibilitatea de a testa in Croatia, in Summer Photo Camp.

Succesul unei sedinte mai complexe consta in organizare, in echipa care contribuie, asistenti, make up artist, model, hair dresser, fotograf.
Multumesc mult pt toti care m-au ajutat in realizarea acestui proiect!

P.S.:  Trebuie neaparat sa completez azi a fost a treia zi decand folosim Triton Flash-ul cu prima baterie si este inca la jumatate... deci mai sus cand am zis ca inca 100-150 de cadre am gresit.  De atunci am tras cu putere variata in mod sigur min. 400 de cadre!!!!  

foto: pintohorse

foto: pintohorse

Cum sa invatam sa fotografiem?

Cum sa invatam sa fotografiem?

Reteta: 

www.pintograf.com

-ai nevoie de o mare pasiune

-respect fata de arta si meserie

-multa practica

-un aparat foto (orice marca, orice model!)

In acest articol o sa va impartasesc tot ce stiu eu despre modurile de invatare in acest domeniu foarte popular astayi! O sa  dezvalui si cel mai mare secret care te ajuta sa evoluezi in fotografie!!!

Dar sa incepem de la inceputuri... va scriu povestea mea...

Cand am primit primul aparat foto, Smena 8M, de la parintii mei, acest hobby apartinea unui segment destul de privilagiat. Daca vroiai sa faci fotografii, erai nevoit sa cunosti setarile tehnice de baza ale aparatului, ca sa ai un rezultat cat de cat bun. In afara de asta, trebuia sa te pricepi si la developare, marire etc.. deci nu era accesibil pt toata lumea. Pe vremea aceea, trebuia sa-ti doresti foarte tare, sa fii "obsedat", sa fii maniac etc... si sa depui mult efort ca sa stapanesti aparatul foto. Din cauza asta foarte putine persoane si-au batut capul cu fotografia. 

In anii 80, aproape in fiecare scoala exista un cerc foto si din aceasta cauza existau si laboratoare foto in scoli.

Suna bine? :-) Da, suna foarte bine, dar cu toate acestea, din pacate, in cele mai multe scoli, laboratoarele si cercurile foto nu functionau...

Asta era norocul meu!!! :-)

In scoala generala, in clasa a V-a eram fericitul proprietarul  al aparatului Smena si eram foarte entuziasmat sa invat, insa, cand am intrebat pe profesorul care era responsabil pt cercul de foto, a ridicat din umeri si se vedea ca nu se ocupa cu nimic... dupa a treia oara cand l-am cautat, cu aceeasi problema, mi-a oferit cheia laboratorului sa fac ce vreau...

alegerea perspectivei bune...

VAUUUUUUU ...... 

era plin cu hartie foto de toate dimensiunile... revelatoare, aparate de marit, tot ce imi doream... si singura cheie era la mine!!!!!  Yessssss    :-)))))))))

Asa am inceput sa experimentez de unul singur si sa cer sfaturi de la"batrani". Cu cativa ani mai tarziu, ne-am mutat in Ungaria unde, la liceu, istoria s-a repetat :-) Am vazut in  cladire o usa pe care scria: "laborator foto" se vedea ca nu prea il foloseste nimeni... m-am dus la director... el m-a trimis la "profesorul responsabil" de laborator. Cand am intrebat de cercul foto, fata i s-a distorsionat si era foarte speriat ca oioi acuma va fi nevoit sa faca un cerc :-) l-am intrebat de cheie :-))))) si de data asta eu i-am cerut sa-mi dea cheia si, in schimb, eu sa fac curat si sa il folosesc ... s-a bucurat mult ca nu-l bat la cap. Asa am ajuns ca si in liceu sa am cabinetul meu "privat"in scoala :-) Iar a urmat o serie de experimente...

Dupa ce am terminat liceul, m-am dus la scoala postliceala de fotografi din Budapesta. 

Eram foarte mandru... hobbyul meu devine meserie!!! o sa invat foarte multe si o sa devin "profesionist", "expert" sau cum doriti. Dar nu asa s-a intamplat :-( Profesorii erau niste batranei care niciodata nu au fotografiat ci numai au predat... experienta practica nu prea aveau :-( ... fata de unii eu stiam deja mai mult... La examen am picat din cauza unui prof care era inspector la examen, fiindca "ne-am certat" , adica nu am fost de acord cu un termen, o definitie. Pana la urma am trecut la restante. Dupa 8 ani m-am intalnit cu inspectorul respectiv si a recunoscut ca la examen aveam dreptate, apoi m-a rugat ca sa-l invat niste setari de iluminare in noul lui studio ca nu se descurca... no comment.

Dezamagirea totusi a trecut si, mai tarziu, mi-am propus sa ma duc la facultate! 

Fiindca sunt un om foarte practic, vroiam sa stiu de la cine am sa invat si ce. Am vorbit cu multi, am fost in vizita la ore... si asa am decis ca nu mai vreau sa ma duc la facultate :-( ...

Mai tarziu iar m-a apucat un val sa ma duc la admitere, dar atunci deja am avut studioul meu in centrul Budapestei si, intr-o zi, cineva din anul V la facultate, la sectiunea de foto, a inchiriat studioul si dupa doua zile m-a contactat ca vrea sa fe ucenicul meu si sa-l invat tehnica de iluminare si multe altele ca a vazut pozele mele... bla bla bla... Na, atunci iar mi s-a dus cheful de facultate, lasand loc iarasi, dezamagirii fata de calitatea cursurilor scolare. 

Sa ne intoarcem la "cum sa invatam sa fotografiem?"

In primul rand, trebuie sa vrei!!! 

foto: Pinto Horse

Ce este cel mai important: sa stii ce vrei! vrei sa fi un fotograf amator bun? un profesionist??? sau nu te pricepi la altceva si ai vazut la televizor ca trebuie "numai" sa apesi pe buton - na, in acest caz, nu citi mai departe fiindca tu stii totul! :-) Pentru restul -  trebuie sa te hotarasti si, ca la orice alta meserie sau hobby, tebuie sa investesti foarte mult timp, energie si in ultimul rand bani. 

De exemplu, daca ai 5000 de euro, ce ai face cu ei? Iti spun ce ar face majoritatea oamenilor (din ce vad in jurul meu!) ar fugi sa-si cumpere un aparat "profi" si dupa jumatae de an sau nici atata, facand o comparatie cu lucrarile lui mai vechi, singura diferenta e ca pozele au o rezolutie mai mare :-( Sfatul meu este, daca chiar vrei sa inveti, atunci, din 5000 de euro, cheltuieste 1000 pe un aparat si restul pe diferite cursuri, workshopuri, carti, bilete de avion, cazare. De ce? Fiindca aparatul oricand il poti pierde, sau poate fi furat, stricat...si ramai fara nimic... dar daca investesti in informatie, aceasta iti va ramane si oricand, cu orice aparat, (imprumutat de ex.) vei putea face fotografii si nu poze... cu asta castigand fani, clienti si bani, cu care, oricand poti recupera aparatul foto!

De unde si de la cine merita sa inveti?

Cand am inceput eu, am avut o experienta proasta. Cei care au avut cunostinte in domeniu, nu vroiau sa imparta cu nimeni, ca sa nu-si creeze concurenta! Eu atunci am decis ca daca, vreodata, va veni cineva la mine cu dorinta de a invata, niciodata nu o sa tin secret nici stilul meu de lucru, nici trucurile aplicate de mine!

Exista o reteta foarte simpla! Uita-te la fotografiile profesorului/trainerului si, daca crezi ca ai de invatat de la el, atunci nu te  gandi prea mult, investeste pt un curs tinut de el!

Problema profesorilor, in general, este ca "cine stie, face, cine nu, preda!" - singura exceptie este cand profesorul/trainerul este un fotograf activ si chiar zilnic poti sa ii urmaresti noile lucrari. 

Cursurile foto, din pacate, sunt axate pe bussines si mai rar ofera si calitate cu un trainer/profesor bine calificat.

Cea mai buna solutie este sa gasesti un mentor care sa te ia langa el la sedinte foto si poti sa "furi" meseria de la el...

Croatia 2011

Secretul despre care am vorbit la inceput este sa pui la o parte DSLR-ul, sa-ti achizitionezi un parat pe film si, timp de cateva luni, invata tehnica analoga, apoi poti sa treci la DSLR. si sa nu treaca nici o zi fara sa faci fotografii!!!

Doar atat ar fi??? DA.

Fotografia este un "sport" tehnic, care poate fi invatat 90%! Poti sa devii un fotograf bun 90%!!! 

www.photosetup.ro

Restul de10% este talentul, instinctul pe care fie le ai, fie nu :-) si partea asta se poate exersa... asa poti sa devii un fotograf bun 95%!!!  

Eu, dupa 26 de ani de fotografie, in fiecare zi sunt deschis sa invat, stiu foarte bine ca am foarte mult de invatat. 

"Cu cat stii mai mult afli ca nu stii nimic" -  daca tii cont de acest citat atunci esti deschis sa evoluezi!

Am participat la multe workshop-uri in Ungaria si cand am fost in New York,  am incercat, in mai multe studiouri, doar sa fiu prezent, sa vad si sa "fur"

Motivul meu personal pentru care am inceput sa tin workshopuri este urmatorul. Si in ziua de azi sunt multi care doresc sa vina la o sedinta, sau sa invete de la mine. Fiindca imi este greu sa refuz pe oricine dar totodata mi-ar lua foarte mult timp sa ma ocup de fiecare, asa am propus ca, doar in grupuri mici, de  max 10 participanti, in timpul meu liber, sa impart cunostintele mele acumlate. Asa am ajuns si la taberele foto organizate cu ErKE si Photosetup. 

www.erke.ro

De data asta va fi ceva inedit... mie personal nu mi-a placut la scoala sa stau in banca ore intregi si sa ascult profesorii... asa am conceput programul taberei ca am amestecat urmatoarele ingrediente:   9 zile vacanta, un pumn de hobby, o lingurita de meserie, un sac mare de distractie  si nu am uitat nici de condimente si a iesit un "workshop" intr-o forma de o tabara in Croatia, in locatia Tribunj. 

Stiti ingredientele dar oare care sunt condimentele??? Condimentele dau gustul mancarii...

Condimentele le primim de la Photosetup in forma de echipamente foto! :-)

Deci, "ingredientele"unui workshop bun sunt pregatite, am pus mancarea la fiert, asa ca va invitam la o cina inedita!!! in sens propriu dar si figurat :-)))) Sper sa va placa femeile frumoase si pestele! :-)))))

www.erke.ro

Filmuletul de la anul trecut:


The participants: Alex, Alexandra, Laca, Bianca, Carmen, Daniela, Fully, HoZo, Istvan, Levi, Matthew, Misi, MZ, Orsi, Sooska, Tamas, Zsuzsa

de la lumanare pana la blitzurile profesionale...

Iar, putin despre fortografie :-) ...
Sincer aproape totul in juriul meu se invarte in jurul fotografiei, deci este destul de greu sa evit tema asta ...

Cum multi deja stiti Studioul Photo Lighthouse a indeplinit un an si asta am si sarbatorit cu un party unde au fost prezenti multi fotografi, modele, makeup artisti si prieteni!

Asa am decis ca fac o mica descriere a evolutiei mele in tehnica de iluminare...

Broncolor C70

Am inceput acasa cu un bec de 150W..., au fost cazuri cand am folosit lumanari, mai tarziu am lucrat cu lampi de 500W(halogen) si asa am ajuns la primul set de blitzuri de studio Broncolor C70. Era un set folosit, vechi, dar functiona perfect, ce nu mi-a placut era ca am avut foarte putine modelatoare de lumina la acest set. Apoi am cumparat un set de blitzuri englezesti pe care le-am folosit destul de mult, singurul dezavantaj fiind montura speciala pt modificatoarele de lumina...
Astfel, incet incet am ajuns sa folosesc timp de 5 ani  un set de blitzuri Hensel la revista ELITE. Era o experienta foarte tare, fiindca erau blitzuri folosite, dar dintre toate cele cu care lucrasem, erau cele mai bune.
In New York am avut ocazia sa testez blitzurile ProFoto care, la fel, sunt produse de calitate exceptionala.

iluminare cu lumanari

Cand m-am intors in Cluj, nu am putut sa-mi permit blitzuri profesionale, asa ca am lucrat cu un model de blitz care se fabrica in Taiwan, China, timp de 3 ani. Aceste blitzuri sunt fabricate "en-gros" in est si daca o firma face o comanda mai mare de cateva mii de bucati, atunci ei iti personalizeaza cu denumirea dorita, astfel se face ca gasim pe piata aceasi blitzuri de la mai multe "branduri". Sunt bune, dar la o folosire zilnica nu prea rezista. Punctele slabe la mine au fost: baioneta tip bowens, care dupa 3 ani nu mai tinea bine modelatoarele, partile din plastic s-au rupt (butonul de desprindere la baioneta), LCD-ul arata foarte bine, dar deloc nu este util, prefer butoanele clasice... si dupa 2 ani lumina nu a fost constanta.

Pana acum am avut  o problema generala la toate blitzurile folosite: declansarea. Declansarea blitzurilor chiar si in studio de multe ori m-a pus pe ganduri, fiindca nu am avut cate un receiver la ficare blitz, asa ca se declansau prin simpatie/slave...cand se declansau... iar in aer liber sau in alte locatii a fost si mai grav. Un receiver bun costa destul de mult... daca socotesc pt un set de trei blitzuri receivere cu transmiter cu tot, ajung cam la 1500 de ron, si asta inca nu e un pocket wizzard.... plus problema bateriilor in receivere.

In principiu nu prea ma intereseaza brand-ul cu care lucrez. Daca functioneaza bine, nu am fite, de genul ca eu lucrez decat cu asta sau aia... dar totusi as minti daca nu as recunoaste diferenta de calitate  :-) Cand iesi dintr-o Dacie si te urci intr-un Mercedes... normal si pretul este diferit, dar si modul de condus, siguranta, confortul...etc.

HENSEL

De anul acesta am posibilitatea sa lucrez cu blitzuri Hensel si stative Manfrotto. Este o adevarata schimbare de calitate a modului de lucru... cateva avantaje majoare: fiecare blitz are receiver-ul incorporat si transmiterul declanseaza pe fiecare separat in acelasi timp in plus ca de pe transmiter se poate regla puterea blitzurilor, cred ca asta imi place cel mai mult :-))) sigur in afara de asta precizia germana se vede in constructie si functiune la fel.
Despre Manfrotto ce sa zic??? Folosesc un trepied Manfrotto 055B de 13 ani si nu am de gand sa-l schimb :) Am avut mai multe trepiede stative ieftine, dar daca socotesc bine atunci cel mai ieftin a fost acest Manfrotto, fiindca si peste 13 ani functioneaza perfect, iar restul deja nici nu stiu unde sunt... probabil undeva fac parte dintr-o gramada de gunoi :-( Daca sunteti interesati de aceste noutati, in studioul foto Lighthouse le puteti vedea, testa. In data de 22 ianuarie vom avea un eveniment "open day" pt cei care sunt interesati de fotografia in studio. Aici as dori sa clarific ceva... fotografiatul in studio nu inseamna doar sedintele foto in studio, inseamna folosirea blitzurilor de studio in studio si in diferite locatii, chiar si in aer liber. In ziua de azi gasiti pe internet, la diferite firme si cluburi, workshopuri foto de iluminare. Din experienta mea stiinta acumlata in aceste workshopuri doar atunci este valoroasa, daca este pusa in practica si daca experimentati singuri cele invatate. Ca si la scoala de soferi... credeti ca un sofer bun acolo invata sa conduca bine? NU. invata in viata, pe drum, in diferite situatii neprevazute etc.

Si aici as face o paranteza despre fotografii de azi...


Ce se intampa de obicei? omul cumpara un DSLR. citeste /sau nu/ manualul (care nu te invata si nu devii fotograf doar de la manual) si peste cateva luni pune pe fotografiile lui watermark-ul: 
"ghitza photography" :-) Acesti fotografi de obicei "scaneaza" lumea care ii inconjoara... a doua treapta e cand incearca sa perfectioneze aceasta scanare (prin compozitie, postprocesare...) cam aici se opresc majoritatea "fotografilor"... (cu stiinta asta deja poti sa faci nunti cu 100 de ron...:) foarte putini merg mai departe, vor sa invete si recunosc ca fotografia este o meserie, care trebuie invatata!  Din fotografie 90% se poate invata, partea seaca, tehnica, setarile, compozitia etc. care te poate ajuta sa devii un fotograf destul de bun. Dar aceasta 90% nu se da gratis, nu primesti cadou, si nu se mosteneste... TREBUIE INVATAT! :-) iar restul 10% este talentul pe care il ai sau nu...


Am facut aceasta paranteza ca sa va provoc, pe cei care vreti sa depasiti "scanarea" lumii care ne inconjoara. Aveti de facut doar un singur lucru: sa invatati si sa puneti in practica teoria.

M-am intalnit cu fotografi care "se tem" de studio... Clar!!! fiindca nu cunosc, si necunoscutul ne ajuta sa aflam cate lucruri sunt in lume la care nu ne pricepem!

" ...cu cat stii mai mult cu atat sii mai bine ca nu stii nimic..."

Va asteptam la primul "open day" in studioul Lighthouse!!!
Duminica, 22 ianuarie 2012, intre orele 10-08.

International ErKE Photo Camp - Croatia 2011

             Tabara Foto Internationala ErKE - Croatia 2011

                                                                          in poze...


Cei care ne-au ajutat:

FotoGear - echipamente foto 
Digitalpoint - aparate foto 
OptimusTrans
Loredana Novotni - fashion designer
Zsolnay Zsuzsanna - make up

www.erke.ro

ErKE and Cony Ferrara

The nude photographer...and ErKE

erke...erke...erke...

pretul fotografiei

Cat costa o fotografie?

Off... ce tema grea mi-am ales :-))))
Cine stie cat costa o fotografie? poate nimeni... dar totusi sunt niste indicii cu care putem face o aproximare, dar inaine de tot haideti sa facem un mic tur in evolutia fotografiei in ultimii 50 de ani... ce s-a intamplat de fapt, de ce este azi in 2011 o intrebare foarte delicata valoarea unei fotografii?...

Eu imi mai amintesc de vremea cand fotograful era considerat un meserias adevarat. Era o meserie pe care nu oricine putea sa o faca. Trebuia sa inveti sa folosesti aparatul..., sa sti sa developezi filmele, sa maresti pozele si asa mai departe. Si pe vremea aceea au fost multi foto amatori, dar era o diferenta foarte mare intre foto amator, si fotograf profesionist. Cand mentorul meu s-a mutat inapoi in comuna unde s-a nascut si si-a deschis un studio-laborator foto, avea un respect asemanator de la localnici ca si primarul, parintele, sau invatatorul, era o alta lume.

A evoluat tehnica, a aparut tehnica digitala si astazi in fiecare familie exista minim un aparat digital. Astazi zilnic nasc miliarde de poze din aceste aparate, majoritatea ca o "poluare vizuala"aterizeaza pe cate un hard disc si pe unele site-uri de socializare si nu numai...
Asa am ajuns ca multi care au bani de un aparat profi, sau semiprofi deja se cred fotografi, cu mult mai putini se adreseaza la un curs, scoli etc dupa achizitionarea aparatului.
Si incet am si ajuns in 2011... Planeta Pamant, Europa, Romania...
Astazi multi sunt convinsi ca daca au un aparat bun atunci sunt "profi". Nu este asa. Eu de exemplu daca imi cumpar cel mai bun bisturiu din lume inca nu sunt si chirurg bun!
Aici va povestesc doua bancuri :-)
Omul merge la tiningherie cu o problema: are capota indoita, spune mechanicul ca sa revina peste o ora ca va fi gata. Se intoarce omul si este foarte mirat fiindca nici nu se vede nimic pe capota! Imediat intreaba de pret, cand spune mecanicul: 101 RON. Omul nostru se uita mirat si intreaba: "ok, dar imi explicati va rog cum a iesit suma de 101 ron?"  Sigur, -spune mecanicul. 1 RON a costat lovitura de ciocan care a rezolvat problema si 100 de RON ca am stiut unde trebuie sa lovesc! :-)))))))
Si un alt banc tot legat de tema...
Se intalneste scriitorul cu fotograful si ii spune asa: " am fost la expozitia ta de fotografie si trebuie sa recunosc am vazut fotografii foarte reusite, sigur ai un aparat foto foarte bun..." ... fotograful ofticat s-a despartit de scriitor, si peste o luna iar sau intalnit. Zice fotograful: "Am citit romanul tau nou, felicitari a iesit fain! sigur ai o masina de scris super tare! :-)))))

Din pacate bancurile astea contin mult din realitate...
Sunt fotografi (o mica parte) care stiu exact calitatile proprii, si se straduiesc sa se perfectioneze fac efort mare cu invatatul... poate ani de zile... si sunt cei care sunt "fotografi cu tupeu" de la achizitionarea aparatului "sunt profesionisti"...
Iar clientii nu in fiecare caz poate sa decida care e care...

Cat costa o fotografie? Daca socotesti, experienta, echipamentul, talentul... orice, e greu sa estimezi valoarea fotografiei...
Dar, totusi, ca punct de reper va dau niste indicii interesante din Ungaria care pot fi de ajutoare real.
Asociatia Artistilor Fotografi si a ziaristilor, la Budapesta, in fiecare an, face o lista de preturi, onorariul fotografului pt anumite job-uri!
Cateva exemple din 2007!!!
Onorariul fotografului pt. o zi de lucru(max. 8 ore!): 180 de euro, pt jumatate de zi(max. 5 ore!) 100 euro.
(asta in caz de fotoreportaj, sau unde nu se stiu exact detalii- acest pret nu contine chiria studioului, sau alte cheltuieli!!!)
Onorariul pt o coperta de revista: 200 de euro.
Onorariul pt o sedinta foto tip portofoliu modele 200 euro
Produse simple(un obiect pe poza), pana la 25 de buc, 10 euro/buc si 5 euro peste 25 de buc
Produse "complicate"(doua sau mai multe obiecte), 20 de euro/buc si 10-15 daca sunt peste 25 de bucati.
Si asa mai departe... :-)

Preturile sunt din 2007 si la calculare au luat in considerare situatia economica si sociala a tarii.

Deci cat costa o fotografie??? tot nu stim, dar in schimb stim un lucru sigur : fotografia este nu numai o meserie, este si un fel de exprimare vizuala si valoarea se stabileste individual la fiecare job. Pretul depinde totdeauna de fotograf,de exemplu: fotograful daca asa apreciaza munca lui ca este de 1 RON, atunci atat si valoreaza... :-)

Daca tu ca si fotograf nu iti apreciezi munca ta in asa fel sa ceri pretul corect, cum vrei sa te aprecieze clientul? :)

Light Academy

produs

model

Studio, iluminare, tehnici si trucuri... par niste chestii foarte indepartate de un fotograf amator, sau chiar si pentru unul profesionist dar fara experienta in studio... Unde pot invata? Cum pot sa dau o privire sa am niste idei despre lumea luminilor artificiale? Sigur este foarte scump...  Sunt niste intrebari generale/banale care le-am pus si eu la inceput...
Intotdeauna am impartit cunostintele acumlate cu cei care au fost atinsi de lumea luminilor... dar nu am avut posibilitatea niciodata sa ma ocup cu nimeni mai profund. Lipsa timpului liber etc.

nud

Trebuie sa mentionez ca nu sunt profesionist in nici un domeniu al fotografiei. Mie imi place sa fotografiez indiferent de tema. Am facut sute de nunti, am lucrat timp de un an ca fotograf linga un profesor chirurg in sala de operatie, am colaborat cu revista Elite, Playboy si Penthouse, am facut ilustratii gastronomice, fashion, nud si multe altele. Fiacare a fost o provocare in sine pt mine. Cand am primit o solicitare intr-un domeniu nou m-am scufundat in carti, internet, m-am dus la fotografi cu experienta in domeniu respectiv ca sa invat, si numai dupa adunarea cunostintelor necesare am prins aparatul in mana... Asa am ajuns ca sa nu-mi fie rusine de rezultatul produs de mine intr-un domeniu nou. De multe ori admiram fotografiile din revista, de pe afise... si ne gandim "noi nu putem realiza asa ceva fiindca nu avem aparatele profi" ... :-))) de cate ori aud treaba asta...  intotdeauna zambesc... o sa va povestesc niste exemple eu cum am procedat si cum am realizat afise uriase, sau fotografii de catalog fara echipamentul de ultima serie...si multe trucuri utile cu care si acasa puteti face fotografii profi.

publicitate

Cunoaste calul si ai sa-l stapanesti! Cunoaste lumina si ai s-o calaresti!

editorial

Ma-m bucurat nespus de mult ca Quantuum Romania a fost partener in idea comuna sa cautam o metoda sa impartasesc cunostintele acumlate cu cei interesati. Asa am ajuns sa realizam proiectul Light Academy, care  va incepe cu Basic Training. In acest training vom face o pregatire generala pt urmatoarele module (fashion, produse, nud, glamour, portrete). Nu sunt profesor, nu am invatat sa predau si in plus am si slabiciunea ca nu stiu perfect limba romana, dar asa cred ca in fotografie vorbim un limbaj comun, si va intelege toata lumea ce zic, si va pleca acasa cu cunostinte noi si utile.

Te astept la Light Academy!!!

RIDE THE LIGHTNING!!!

Sa nu uitati vom lucra in grupuri mici (max 6-7 pers.) ca sa avem destul timp sa punem in practica teoria!